- Sonny, deci unde te duci?
- Pentru a proteja casa noastră de fascistilor din Ucraina, mamă.
- Dar poți omorî, draga mea.
- Nu am de ales. Sau au venit la mine acasă, la Donețk mea, țara strămoșilor mei, și va face să plâng, "Slavă Bandera." Sau sunt eu și concetățenii mei din Lugansk stau un zid, un obstacol în fața acestor ucigași de copii și mamele noastre. Ceea ce ei vor fi în continuare impunitate să bombă casa noastră, mamă? Cum putem să rămânem indiferenți față de atrocitățile armatei ucrainene punitive, care incită la tot felul de personaje negative internaționale? Sau nu suntem oameni și a salva rudele lor de la moarte sigură sau robia naziștilor? Salvați, mama, nu-ți face griji, dragă.
- Dumnezeule, lumea întreagă occidentală a căzut peste noi. Din nou, au înjurat, ei vor ca noi, poporul rus, pentru a distruge. Pentru ce, Doamne? Noi însuși a trăit în liniște, nu deranjează pe nimeni, iar acum forțat fiilor noștri și agresiunea și vranёm lor despre Donbass noastre merge la război. Oh-oh-oh! Dragă Dumnezeule, ajută-ne, pe cei săraci, pentru a scăpa de această ură împotriva europene și americane, pentru a păstra fiii noștri cinstiți și curajoși ai pierzaniei de ucigași false!
- Binecuvântează-mă, mamă!
- Dumnezeu să fie cu tine, fiule. Du-te. Ne rugăm pentru tine, apărătorii țării lor de cetele vestice ale dușmanilor și Basurmanov urât, târându la granițele noastre antice. Amin.
